Hemograma cu formula leucocitara

Sistem de recoltare: 
EDTA(mov)
Durata: 
1
Pret: 
25

Hemoleucograma este acel examen de laborator care evalueaza cantitativ si calitativ elementele figurate (celulele) ale sangelui, furnizand informatii atat despre numarul tuturor tipurilor de celule sanguine, cat si despre marimea, forma si alte caracteristici fizice ale acestora. Hemograma este una din analizele recomandate in mod uzual pentru evaluarea generala a starii de sanatate, prin intermediul ei putandu-se depista anumite disfunctionalitati, cum ar fi anemiile, infectiile sau diverse alte boli.

Hemoleucograma masoara urmatorii parametri:

numar de eritrocite

concentratia de hemoglobina

hematocrit

indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de hemoglobină (CHEM) si largimea distribuţiei eritrocitare (RDW)

+/- numar de reticulocite

numar de trombocite

indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM), largimea distributiei trombocitare (PDW) si trombocitocrit (PCT)

numar de leucocite

formula leucocitara ( subpopulatiile leucocitare)

Conditii de recoltare si prelucrare:

Recoltarea se efectueaza pe nemancate sau postprandial (dupa minim 4 ore de la ultima masa); este absolut necesara specificarea conditiei clinice a pacientului: sex, varsta, sarcina, deshidratare/ hiperhidratare, varsaturi, perfuzii, tratamente, etc.

Se recolteaza sange venos obtinut prin punctie venoasa, in vacutainer cu dop mov, continand EDTA ca si anticoagulant, atat cat permite vacuumul. Tubul trebuie umplut cel putin trei sferturi ( pana la semn), pentru asigurarea unui raport optim sange:anticoagulant. Dupa recoltare, sangele va fi omogenizat cu anticoagulantul prin miscari de invertire usoara a tubului.

Se vor respinge de la prelucrare probele coagulate, hemolizate, lipemice, insuficient recoltate sau recoltate in alte sisteme de recoltare decat cele precizate.

Proba astfel recoltata va fi prelucrata imediat ce ajunge la laborator.

Este recomandabil ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la recoltare. In cazul in care proba nu este trimisa imediat la laborator, aceasta trebuie refrigerata la 2–8°C, maxim 24 ore.

Metoda de masurare:

Hemoleucograma se efectueaza pe analizor automat 5 diff ce functioneaza pe urmatoarele principii:

-  concentratia hemoglobinei este masurata spectrofotometric

- masurarea populatiei de leucocite si analiza subpopulatiilor leucocitare se efectueaza prin doua metode diferite: citometria in flux ( laser optic ) si impedanta electrica (se masoara diferentele de potential la trecerea elementelor celulare printr-un camp electric)

NUMARUL DE ERITROCITE (hematii, globule rosii)

  

Eritrocitele, cele mai numeroase celule sangvine, sunt celule anucleate, necesare respiratiei tisulare, principala functie a lor fiind transportul O2 de la plaman la tesuturi si transferul CO2 de la tesuturi la plaman, lucru ce se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute în eritrocite.

Numarul de eritrocite reprezinta testul de baza pentru evaluarea eritropoiezei. Numarul de eritrocite ca singur parametru nu are valoare diagnostica; o evaluare corecta a masei eritrocitare poate fi obtinuta doar în corelatie cu hematocritul. Numarul de eritrocite este influentat de modificarile volumului plasmatic, ca de exemplu în sarcina sau in tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic.

Scaderea numarului de eritrocite determina anemie. Anemia este definita in practica curenta prin scaderea parametrilor care apreciaza cantitatea de eritrocite din circulatie: numarul de eritrocite, continutul in hemoglobina si hematocritul. De aceea, hemograma reprezinta investigatia principala in cazurile in care se suspicioneaza prezenta unei anemii.

Anemia fiind un sindrom, si nu o boala, trebuie identificata cauza acesteia. Pentru a identifica cauza unei anemii, informatiile clinice trebuie coroborate cu : examinarea frotiului de sange venos si/sau periferic, cu examinarea citogica medulara, cu determinarea numarului de reticulocite; de asemenea trebuie investigata cauza anemiei: o anemie acuta post hemoragie determina modificari minimale ale parametrilor hemogramei in primele zile posthemoragie, insa o anemie cronica poate modifica si alti parametri eritrocitari, respectiv volumul eritrocitar (VEM), incarcarea cu hemoglobina a eritrocitelor (HEM , CHEM), precum si largimea distributiei eritrocitare( variatii de dimensiuni ale eritrocitelor).

Cresterea numarului de eritrocite (insotita si de cresterea concentratiei de hemoglobina si a hematocritului) determina eritrocitoza. Eritrocitoza poate fi rezultatul cresterii masei eritrocitare totale (eritrocitoza absoluta) sau poate fi consecinta reducerii volumului plasmatic (eritrocitoza relativa).

HEMOGLOBINA (Hb)

Hemoglobina, principalul component al eritrocitelor, serveste ca vehicul pentru transportul O2 şi CO2.

Impreuna cu hematocritul si numarul de eritrocite, hemoglobina este utila pentru detectarea si monitorizarea anemiei şi policitemiei.

Concentratia de Hb se evalueaza impreuna cu hematocritul, cu numarul de eritrocite, cu indicii eritrocitari si cu morfologia celulara pe frotiu pentru clasificarea anemiei. O valoare normala a concentratiei de Hb nu exclude anemia datorata hemoragiei acute.

La nou-nascut masa eritrocitara este mai mare la nastere decat la adult si scade continuu in primele 10 saptamani de viata (anemie fiziologica), scaderea fiind mai pronuntata la prematuri.

După convietuirea un timp indelungat la altitudine survine o crestere fiziologica a Hb.

Valori critice  - la Hb < 6g/dL= anemie severa; poate surveni decesul prin insuficienta cardiaca;

             - Hb >20 g/dL = poate surveni decesul prin hemoconcentratie si blocarea capilarelor.

HEMATOCRITUL

Hematocritul masoară raportul dintre volumul ocupat de eritrocite si volumul sanguin total.

Valori critice   - Hct <20% -poate surveni decesul prin insuficienta cardiaca;

                         - Hct >60% poate produce coagularea spontană a sangelui.

INDICII ERITROCITARI

Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea următorilor parametri:

1.Volumul eritrocitar mediu (VEM) – reprezinta volumul ocupat de un singur eritrocit. VEM este util in clasificarea anemiilor si poate sugera mecanismul fiziopatologic al afectarii eritrocitare:

- VEM normal: anemie normocitara

- VEM scazut: anemie microcitara ( datorata sintezei deficitare de hemoglobina prin deficit de fier sau utilizarea alterata a fierului sau sinteza unei hemoglobine defectuoase).

- VEM crescut: anemia macrocitara (megaloblastica sau non-megaloblastica)

VEM este calculat de analizorul automat dupa urmatoarea formula:                   

  Hct (%) x 10

VEM =   --------------------    

              Nr.Er.(x106/μL)

2.Hemoglobina eritrocitara medie (HEM) - masoara cantitatea medie de hemoglobina dintr-un eritrocit.

In majoritatea anemiilor HEM se corelează cu VEM :

- anemiile microcitare sunt de obicei hipocrome, rareori hipocromia preceda microcitoza

- anemiile normocitare sunt de obicei normocrome

- in anemiile macrocitare VEM crescut determina in general si cresterea HEM

HEM este calculat de analizorul automat conform formulei:

  Hb(g/dL) x 10

HEM =    --------------------

  Nr.Er.(x106/μL)

3.Concentratia eritrocitara medie de hemoglobina (CHEM) - masoara concentraţia medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre masa de Hb si volumul de eritrocite).

CHEM este calculat de analizorul automat conform formulei:

    Hb (g/dL) x 100

CHEM =    --------------------

          Hct (%)

4.Largimea distributiei eritrocitare (RDW) – este un indice eritrocitar care arata gradului de anizocitoza eritrocitara.

RDW este calculat de analizorul automat dupa formula:

              Deviaţia standard a dimensiunii eritrocitelor

RDW (CV%) = ---------------------------------------------------------- x 100

              Volumul eritrocitar mediu

NUMARUL DE TROMBOCITE (Plachete sangvine)

Trombocitele sunt celule sangvine mici, anucleate, implicate in procesul de hemostaza primara prin formarea dopului hemostatic care opreste initial sangerarea, asigura stabilizarea dopului hemostatic prin contributia la formarea fibrinei, asigura retractia cheagului si mentinerea integritatii peretelui vascular. Trombocitopoieza are loc în maduva osoasa.

Determinarea numarul de trombocite este util in:

investigarea unei sangerari neexplicate, unei boli hemoragice sau a unei boli trombotice;

monitorizarea bolilor si a terapiilor asociate insuficientei medulare;

Cresterea numarului de trombocite (trombocitoza) poate fi datorata unei multitudini de cauze:

- Trombocitoza primara (ereditara)- boala autozomal-recesiva datorata unei mutatii cromozomiale

- Trombocitoza secundara (reactiva) unor procese inflamatorii, infectioase, posthemoragice etc.

- Trombocitoza ocazionala - se poate datora mobilizarii trombocitelor din spatiul extravascular in general dupa un  efort fizic intens

-Trombocitoza esentiala (Trombocitemie esentiala) si alte sindroame mieloproliferative cronice: Policitemie vera, Leucemie granulocitara cronica, Mielofibroza

Valori critice: Trombocitoza >1.5x103/μL prezintă risc de tromboza

Scaderea numărului de trombocite (trombocitopenia) este adesea cauza frecventa de sangerare.

Trombocitopenia se datoreaza:

distructiei trombocitelor, urmare a unor fenomene autoimune, infectioase, CID, PTI, SHU, sindrom HELLP asociat sarcinii, etc.

productiei deficitare de trombocite: cauze congenitale, medicamentoase, radiatii ionizante, factori chimici, infiltrarea maduvei(leucemii, limfoame, mieloame, mielofibroza, metastaze, trombocitopoieza ineficace( deficit de vitamina B12 sau acid folic)

distributie anormala a trombocitelor ( splenomegalie de diverse cauze, anestezie hipotermica)

Adevaratele trombocitopenii trebuie diferentiate de falsele trombocitopenii, datorate unei erori de numarare a trombocitelor de catre analizorul automat. Falsa trombocitopenie poate fi datorata:

-formarii de agregate trombocitare induse de EDTA, anticoagulantul utilizat pentru recoltarea sangelui destinat efectuarii hemoleucogramei. Este cea mai frecventa cauza a falsei trombocitopenii si se datoreaza prezentei de aglutinine ce induc aglutinarea trombocitelor dependente de anticoagulant.

-prezenta unei anizocitoze trombocitare marcate ( macro- si megalotrombocite)

- defect de recoltare: nerespectarea raportului optim de sange/ anticoagulant, coagularea probei sau formarea de microcoaguli in proba intrucat dupa recoltare proba de sange nu a fost invertita pentru omogenizare

Valori critice: Trombocitopenia <30x103/μL se asociaza cu risc de sangerari spontane.

INDICII TROMBOCITARI sunt:

-Volumul trombocitar mediu (VTM) – indica uniformitatea de marime a populatiei trombocitare.

-Largimea distributiei trombocitare (PDW)

-Plachetocrit ( PCT%)

Relatia dintre numarul de trombocite si indicii trombocitari :

          PCT%

VTM (fL) = ------------------------------------- x1000

                       PLT (x103/μL)

Trombocitele circulante sunt heterogene in ceea ce priveste marimea si densitatea lor. Trombocitele tinere sunt mari, cu mai multe granule, fiind deci si hemostatic mai active decat trombocitele imbatranite. Numarul de trombocite si volumul trombocitar mediu sunt reglate direct in cursul productiei de trombocite.

NUMARUL DE LEUCOCITE (NUMARUL DE CELULE ALBE) SI FORMULA LEUCOCITARA

Leucocitele se impart in doua serii principale: seria granulocitara (denumite astfel datorita prezentei in citoplasma lor de granulatii specifice ) sau polimorfonucleara (datorita nucleului multilobat) si seria mononucleara (nu contin in citoplasma granulatii, iar nucleul lor este nelobulat). Granulocitele, la randul lor, pot fi : neutrofile, eozinofile sau bazofile, in functie de tipul de granulatii continute in citoplasma si de afinitatile de colorare ale acestor granulatii pe frotiul de sange colorat Giemsa. Mononuclearele  sunt limfocite si monocite, celule care nu conţin granulatii citoplasmatice si au nucleul nelobulat.

Numarul de leucocite este important in: sustinerea diagnosticului in diferite stari infectioase sau inflamatorii, in diagnosticul sindroamelor mieloproliferative si limfoproliferative acute sau cronice, al mielodisplaziilor, al tumorilor maligne, supresiei medulare de diverse cauze (postiradiere, postterapie citostatica/ imunosupresoare).

Valori de referinta: - la adult = 4-10x103/µL;

                                 - la copii valori sunt diferite in functie de varsta

Valori critice:

- numar de leucocite <500/µL ( leucopenie severa)

- numar de leucocite >30000/µL ( leucocitoza marcata)

Interferente asociate cu numararea automata a leucocitelor:

fragilitate leucocitara datorata administrarii de imunosupresoare si antineoplazice

fragilitate limfocitara in leucemia limfatica

agregarea excesiva a leucocitelor in gamapatiile monoclonale ( mielom multiplu), criofibrinogenemie ( in LES), in prezenta aglutininelor la rece

prezenta de eritroblasti circulanti in numar mare ( in aceasta situatie, se face corectia numarului de leucocite prin examinarea frotiului de sange)

Leucocitoza ( cresterea numarului de leucocite) apare in:

a. cauze fiziologice:

leucocitoza fiziologica  a nou-nascutilor si copiiilor, valorile scazand treptat pana la varsta adulta

leucocitoza fiziologica a gravidei, accentuata pe masura evolutiei sarcinii si apropierea de termen a acesteia, valorile leucocitelor revenind la normal dupa nastere

expunerea la canicula, altitudine crescuta, efort fizic intens, stress emotional

varsaturile si durerile intense, travaliul obstetrical, menstruatia cresc numarul de leucocite circulante

postterapie cortizonica ( leucocitoza prin neutrofilie, limfopenie si monocitopenie)

b. infectii acute: localizate ( pneumonie, meningita, faringita, diverse abcese) sau generalizate ( RAA, septicemie, holera). Gradul leucocitozei depinde de severitatea infecţiei, varsta pacientului si de starea imunitara a acestuia.

c. inflamatii (ex., vasculite)

d. conditii toxice: arsuri, eclampsie, intoxicatii, uremie, tireotoxicoza

e. neoplasme

f. sindroame mieloproliferative sau limfoproliferative  acute sau cronice

g. hemoliza acuta, hemoragie acuta

h. traumatisme, interventii chirurgicale, necroze tisulare

Leucopenia ( scaderea numarului de leucocite) se poate datora urmatoarelor cauze:

a.Productie scazuta/ ineficienta:

- infectii bacteriene masive, septicemie, TBC miliara, febra tifoida sau paratifoida, bruceloza, tularemie

- infectii virale ( mononucleoza infectioasa, hepatita, gripa, rujeola, rubeola, psittacoza)

- infectii rickettsiene ( tifosul de capusa)

- alte infectii: malarie, kala-azar

- medicamente, radiatii ionizante, deprimante ale maduvei, intoxicatii cu metale grele, etc.

- afectiuni ale sistemului hematopoietic: deficit de acid folic si vitamina B12, leucemie aleucemica, anemie aplastica, mieloftizie

b. Scaderea duratei de viata:

-sdr. Felty, LES, neutropenii autoimune si izoimune, sechestrare splenica, medicamente

c. Distributie anormala: hipersplenism

d. Leziuni renale severe

Formula leucocitara consta in diferentierea numarului total de leucocite in cele cinci subtipuri de leucocite, exprimate procentual si respectiv in numar absolut. Formula leucocitara este efectuata automat de catre analizor, insa, in anumite situatii este necesara verificarea formulei leucocitare indicate de analizorul automat, prin examinarea frotiului de sange.

Neutrofilele (granulocitele polimorfonucleare neutrofile) – indeplinesc o functie de aparare prin fagocitoza si una de secretie. Fagocitoza este principala functie a neutrofilului, asigurand apararea organismului contra infectiilor prin fagocitarea germenilor microbieni. Acest aspect se asociaza cu cresterea productiei neutrofilelor din maduva osoasă.

Cresterea numarului de neutrofile peste limita maxima normala se numeste neutrofilie, iar scaderea sa se numeste neutropenie.

Cauzele care pot determina neutrofilie sunt:

Fiziologice: exercitiu fizic intens, stress emotional, sarcina, lactatie, nastere fiziologica

Infectii acute: bacteriene, virale, fungice, parazitare

Inflamatii acute: arsuri, necroza tisulara, infarct miocardic/ pulmonar, colagenoze, stari de hipersensibilizare, crush-syndrome

Hemoragii acute

Hemolize acute

Tulburari metabolice: cetoacidoza diabetica, uremie, guta, tireotoxicoza

Boli mieloproliferative: policitemie vera, mielofibroza, leucemie mieloida

Boli maligne

Post-medicamente: cortizonice, litiu, adrenalina

Cauzele care determina neutropenie sunt:

Fiziologice: neutropenia populatiei negre

Post-medicamente: antibiotice, antiinflamatorii, antidiabetice, tranchilizante, antidepresive, antihistaminice

Infectii : bacteriene severe ( febra tifoida, tuberculoza miliara, bruceloza), virale ( VHB, EBV,HIV), fungice

Imune: lupus, sindrom Felty, neutropenia autoimuna

Sepsis

Stari casectice si debilitate: malnutritie, alcoolism

Eozinofilele (granulocitele eozinofile) – sunt granulocite segmentate cu granulatii eozinofile (sferice, egale, rosii-portocalii, precum „icrele de Manciuria”, uniform distribuite in citoplasma, cu nucleu de obicei bilobat. La indivizii sanatosi se gasesc in numar mic in sange, dar devin predominante in sange si tesuturi in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne. Prezenta eozinofilelor in caile respiratorii si mucoasa intestinala, numarul si starea lor de activare, a fost asociata atat cu manifestările IgE-dependente cat si IgE-independente ale bolilor alergice.

Eozinofilia reprezinta cresterea numarului de eozinofile; exista numeroase cauze de eozinofilie: afectiuni alergice, infectioase ( in special parazitare, dar si micotice, virale, bacteriene- TBC, scarlatina), neoplazice( hematologice- leucemia granulacitara cronica cu eozinofile, leucemii acute mieloide  si nehematologice- carcinoame pulmonare, vaginale, cutanate, nazofaringiene, gastrice, intestinale, melanoame) si idiopatice.

Sindromul hipereozinofilic idiopatic este un diagnostic de excludere rezervat situatiilor in care nu se demonstreaza existenta unei cauze de eozinofilie.

Exista numeroase afectiuni cu infiltrate eozinofilice in diverse organe care pot sa fie insotite sau nu de eozinofilie periferica ( infiltrate cutanate, pulmonare, gastrice, intestinale, boli reumatismale, boli cardiace, vasculite, boli renale, neurologice).

Bazofilele (granulocitele bazofile)– sunt granulocite segmentate cu granulatii intracitoplasmatice care se coloreaza metacromatic cu coloranti bazici, granulatii care acopera citoplasma si nucleul (aspect microscopic de “pata de cerneala”). Aceste celule genereaza mediatori care influenteaza procesele inflamatorii, fiind implicate in reactiile acute de hipersensibilitate.

Bazofilia reprezinta cresterea numarului de bazofile; principalele cauze ale bazofiliei sunt:

stari alergice induse de medicamente, alergeni alimentari, inhalanti;

boli mieloproliferative cronice: leucemie granulocitara cronica, mieloscleroza cu metaplazie mieloida, policitemia vera, leucemie cu bazofile

boli infectioase: rujeola, rubeola, varicela

mastocitoza sistemica, stres, sarcina, postsplenectomie, anemie hemolitica cronica, boala Hodgkin, hipotiroidism

Limfocitele sunt principalele celule mediatoare ale imunitatii si fac parte din seria limfo-plasmocitara.

Limfocitele reprezinta aproximativ 25% din numarul de leucocite; dintre acestea, aproape 75% sunt limfocite T (efectorii reactiilor mediate celular), 10-15% sunt limfocite B (efectorii imunitatii mediate umoral), restul fiind reprezentate de celule  NK ( natural killer). Limfocitele sunt celule mici, rotunde, cu citoplasma redusa cantitativ, heterogene ca origine, durata de viata, localizare si capacitate functionala.

Limfopoieza are loc la nivelul organelor limfoide. Organele limfoide primare sunt maduva osoasa si timusul, aici avand loc diferentierea limfocitelor din precursorii imaturi (limfocitele B se matureaza in maduva, iar limfocitele T in timus). Dupa acesta prima diferentiere, limfocitele imunocompetente sunt eliberate si se localizeaza in organele limfoide secundare: splina, ganglionii limfatici, placile Peyer de la nivelul intestinului si inelul Waldeyer, unde are loc diferentierea secundara limfocitara si distribuirea de celule efectoare spre alte zone ale organismului.

Limfocitoza este caracterizata prin cresterea numarului absolut de limfocite (>4000/µL la adult; la copil valorile normale variaza in functie de varsta). Limfocitoza este raspunsul obisnuit al organismului la numeroase infectii virale.

Cauzele limfocitozei:

- infectii virale: mononucleoza infectioasa, produsa de virusul Epstein-Barr ( cresterea numarului de limfocite se asociaza cu prezenta unor limfocite mari, atipice, asa-numitele “ celule mononucleare in drapel”, care sunt limfocite T activate impotriva limfocitelor B infectate); infectia cu citomegalovirus; rujeola, rubeola, varicela, hepatita acuta infectioasa; infectii cu virusul influenza

- infectii bacteriene: tuse convulsiva, tuberculoza, sifilis

- postsplenectomie

-cauze maligne: leucemia limfocitara cronica, leucemia prolimfocitara, leucemia “hairy cell”, sindrom Sezary, macroglobulinemia Waldenstrom, limfoame nehodgkiniene cu tablou leucemic.

Limfopenia  este definita prin scaderea numarului absolut de limfocite (1000/ µL la adult; la copil valorile normale variaza in functie de varsta).

Limfopenia este prezenta in sindromul de imunodeficienta congenitala, in stresul acut, post-iradiere, post-terapie cortizonica sau citotoxica, dupa traumatisme si post-chirurgical, limfom Hodgkin, boala lupica, sindrom Cushing, etc.

Monocitele sunt celule care fac parte din seria monocito-macrofagica,  celule specializate in apararea organismului prin functia lor de a fagocita si distuge non-self-ul ( de la microorganisme, la detritusuri celulare, celule sangvine imbatranite, celule tumorale etc.) Monocitele se formeaza dintr-o celula precursoare mieloida comuna cu seria granulocitara neutrofila. Originea lor este in maduva osoasa, circula in sangele periferic si se diferentiaza functional in tesuturi, unde devin macrofage. Monocitele pot prezenta diferente in aspectul lor morfologic si in continutul enzimatic, in functie de tipul tesutului.

Monocitoza, proliferarea seriei monocito-macrofagice, are drept cauze urmatoarele afectiuni:

boli infectioase: sifilis, bruceloza, malarie, tuberculoza, histoplasmoza, rickettsioze, etc.

sarcoidoza si boli de colagen: poliartita reumatoida, lupus

boli inflamatorii gastro-duodenale ( colita ulcerativa, enterite), ciroza hepatica, carcinoame gastrice, de san, de ovar

tezaurismoze: boala Gaucher, boala Niemann-Pick, boala Fabry, boala cu histiocite albastre

leucemie mielo-monocitara, boli limfoproliferative si mieloproliferative, sindroame mielodisplazice

status post-splenectomie.

                                                                                  

PAGE

Suntem alături de tine

Contactează-ne telefonic sau programează-te direct