25-OH Vitamina D

Complexul vitaminelor D cuprinde mai multe forme de vitamine D care se sintetizeaza din provitamine sub actiunea razelor ultraviolete (vitamina soarelui). Cele mai cunoscute vitamine D din cadrul complexului sunt:

Vitamina D2- ergocalciferol

Vitamina D3- colecalciferol

Ambele vitamine functioneaza in organismul uman ca prohormoni si de aceea este nevoie sa fie  metabolizate in forme hormonal active; activarea lor se face in doua etape - in ficat si in rinichi.

In circulatie vitamina este transportata legata de o proteina transportoare- vitamin D binding protein (VDBP). La nivel hepatic are loc prima hidroxilare in urma careia se obtine un prohormon, 25-OH vitamina D (calcidiol). Aceasta forma are activitate biologica redusa dar este cel mai bun indicator al situatiei vitaminei D in organism. Aproximativ 95% din cantitatea dozabila de vitamina  D este reprezentata de 25-OH vitamina D3

Circuland prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o forma biologica activa a vitaminei D, fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în sistemul imunitar.

Odata sintetizat în rinichi, calcitriolul circula ca și hormon, reglementand printre altele, concentratia de calciu si fosfat în sange, ajutand mineralizarea, creșterea și remodelarea osoasa și prevenind tetania hipocalcemica. Vitamina D poate preveni astfel rahitismul in copilarie, osteomalacia la adult si osteoporoza la varstnic. De asemenea ea modulează functiile neuromusculare, reduce inflamatiile și influentează actiunea a mai multor gene care reglementeaza proliferarea, diferentierea si apoptoza celulelor.

Recomandari pentru determinarea vitaminei D:

- diagnosticul deficitului de vitamina D

- diagnosticul hipervitaminozei D

- monitorizarea terapiei cu vitamina D;

- diagnosticul diferential al cauzelor de rahitism si osteomalacie;

Conditii de recoltare:

Se recolteaza sange venos atat cat permite vacuumul.

Recoltarea se face in vacutainer fara anticoagulant, cu/fara clot activator, cu/fara gel separator ( vacutainer cu dop rosu sau galben),

Mod de prelucrare: proba se centrifugheaza si se lucreaza serul proaspat. Serul se poate pastra 7 zile la 2-8°C sau timp indelungat inghetat la -20°C.

A se evita recongelarile dupa decongelarea probei.

Nu se lucreaza probele cu hemoliza intensa, icterice, intens lipemice sau recoltate necorespunzator.

Metoda de masurare – tehnica imunologica ELISA

Valori de referinta:

< 10 ng/ml: Deficienta 10-30 ng/ml : Insuficient 30-100 ng/ml : Optim > 100 ng/ml: Toxicitate

Semnificatie clinica:

Nivelul 25-OH vitaminei D reflecta  rezerva organismului in vitamina D.

Nivelul seric de 25-OH vitamina D variaza in functie de varsta, sex, rasa, stare fiziologica (de ex. sarcina), locatie geografica, anotimp.

Datorita acestor variatii nu s-a stabilit un interval optim al valorilor vitaminei D care sa fie general valabil. Acest lucru a  condus la stabilirea unor valori “normale” in functie de sezon, pe esantioane de populatie din anumite zone geografice.

Se considera mai valoroasa stabilirea unei valori prag sub care un individ poate fi considerat ca avand deficit de vitamina D. Astfel se poate defini deficitul de vitamina D ca fiind nivelul seric <20 ng/mL; valorile <10 ng/mL indicand un deficit sever. Valorile cuprinse intre 20 si 29 ng/mL pot fi considerate ca un indicator de insuficienta relativa a vitaminei D.

Reglarea metabolismului mineral si osos se face prin interactiunea a trei hormoni: PTH, calcitonina si 1,25 -(OH)2 vitamina D.

Valori crescute:

Valori crescute de vitamina D se intalnesc rar si apar numai in cazurile de supradozaj  cu vitamina D. Hipervitaminoza D duce si la alte modificari ale testelor de laborator: hipercalcemie, hiperfosfatemie, valori scazute ale parathormonului.

Valori scazute:

Valori scazute de vitamina D apar in mai multe circumstante:

- aport necorespunzator fie prin expunere insuficienta la soare, fie prin alimentatie necorespunzatoare

- deficit de absorbtie la nivel intestinal datorita unei afectiuni intestinale (boala Crohn, rectocolita ulcero hemoragica), hepatice sau pancreatice.

- pierderi crescute de vitamina D ca de exemplu in sindromul nefrotic

- catabolizare crescuta (hiperparatiroidism primar) sau deficit de hidroxilare la nivel hepatic (boli hepatice cu reducerea activitatii 25-hidroxilazei hepatice)

Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decat se credea pana acum, in special in randul adolescentilor, femeilor, varstnicilor si nou-nascutilor din mame cu deficit. Hipovitaminoza D se caracterizeaza clinic prin aparitia rahitismului, osteomalaciei sau osteoporozei. Lipsa vitaminei D duce si la alte modificari ale testelor de laborator: hipocalcemie, hipofosfatemie, valori crescute ale parathormonului.