Anticorpi antifosfolipidici IgG

Informaţii generale: Sindromul antifosfolipidic sau sindromul Hughes este o afectiune autoimuna caracterizata prin prezenta anticorpilor antifosfolipidici in titru mare in serul pacientului, ceea ce are ca urmare producerea de accidente trombotice produse prin activarea sistemului de coagulare;trombozele se pot forma in diverse organe, manifestarile depinzand de organul afectat, de marimea si localizarea trombusului. Prin urmare, se pot produce: tromboze arteriale si venoase repetate, nasteri premature, avorturi spontane recurente in special in trimestrul II si III de sarcina, trombocitopenie); de asemenea, sindromul poate fi de sine statator (sindrom antifosfolipidic primar) sau secundar-poate insoti o alta boala autoimuna. Cea mai des intalnita este asocierea cu Lupusul eritematos sistemic, boala in care anticorpii antifosfolipidici sunt pozitivi in aproximativ 50% din cazuri, ei reprezentand unul dintre criteriile de diagnostic. Prezenta anticorpilor antifosfolipidici are semnificatie din punct de vedere clinic doar in prezenta sindromului antifosfolipidic. Acesti anticorpi pot aparea si in alte boli autoimune, boli infecţioase sau, mai rar, la persoanele sanatoase. Anticorpii antifosfolipidici sunt: anticorpii anti-cardiolipina, anticoalgulantul lupic, anticorpii anti-beta 2 glicoproteina si anti-fosfatidilserinele. Recomandari pentru determinarea anticorpilor antifosfolipidici:   Suspiciune de sindrom antifosfolipidic: -episoade de tromboza venoasa sau arteriala, in special la persoane tinere fara trecut trombotic -trombocitopenii inexplicabile -avorturi spontane, nasteri premature sau nastere de fat mort normal morfologic Pacientii cu boli de tesut conjunctiv.   Conditii de recoltare:   Se recolteaza sange venos atat cat permite vacuumul. Recoltarea se face in  vacutainer fara anticoagulant, cu/fara clot activator, cu/fara gel separator ( vacutainer cu dop rosu sau galben),   Nu se lucreaza probele cu hemoliza intensa, icterice, intens lipemice sau recoltate necorespunzator.   Metoda de masurare: Imunoenzimatica    Semnificatie clinica: Diagnosticul de sindrom antifosfolipidic se pune atat pe baza testelor din laborator cat si pe baza unor criterii clinice. Diagnosticul de sindrom antifosfolipidic nu trebuie stabilit pe baza unei singure determinari. Un rezultat negativ pentru anticorpii antifosfolipidici arata absenta acestora in acel moment si trebuie repetat pentru a confirma eventuala aparitie a anticorpilor. Rezultatele testului nu pot sa arate gravitatea afectiunii nici tipul sau complicatiile ei. In cadrul sindromului antifosfolipidic, anticorpii anticardiolipinici, cel mai des testati, se asociaza frecvent cu prezenta  anticoagulantului lupic sau a anticorpilor anti-β2 glicoproteina-I.   Interferente: Anticorpii antifosfolipidici (in special cei cardiolipinici) pot sa se pozitiveze si la persoanele cu HIV, sifilis sau alte infectii, in cancere si in foarte mica masura si la persoanele sanatoase. Daca un anticorp antifosfolipidic este detectat, acelasi test poate fi efectuat la aproximativ 10 saptamani dupa rezultat pentru a determina daca a fost vorba de o  prezenţa temporara sau permanenta Nu a fost observata nici o interferenta cu ser hemolitic (pana la 1000 mg/dl), lipemic (pana la 3 g/dl) sau icteric (bilirubina pana la 40 mg/dl) Nu au fost observate interferente nici cu utilizarea anticoagulantelor