Fibrinogen

Fibrinogenul este o proteina sintetizata in ficat, care joaca două roluri esenţiale în organism: este o parte vitală a "caii comune" a procesului de coagulare, fiind denumit si Factorul I al coagularii, si mai este  un reactant de faza acuta, ale carui niveluri plasmatice devin crescute in  inflamarea tesuturilor sau distrugerea lor.

In procesul de coagulare a sangelui, fibrinogenul, sub actiunea proteolitica a trombinei, enzima cheie a cascadei coagularii, este scindat in fibrinopeptidele A si B si in monomeri de fibrina. Monomerii de fibrina rezultati se leaga intre ei non-covalent, formand un gel, apoi iau nastere legaturi covalente incrucisate, printr-un fenomen de transglutaminare; reteaua de fibrina, cuprinzand in ochiuri hematii si plachete, formeaza trombusul rosu, care se consolideaza prin sinereza si retractie, oprind sangerarea. Ulterior, plasmina, o enzima proteolitica, enzima cheie a procesului de fibrinoliza,  actioneaza atat asupra fibrinogenului, cat si asupra fibrinei, producand liza enzimatica a dopului de fibrina format, cu reluarea fluxului sangvin in sectorul vascular afectat.

Ca reactant de faza acuta, valorile plasmatice ale fibrinogenului cresc brusc in afectiuni ce cauzeaza inflamatii sau leziuni tisulare.

Cand nivelul de fibrinogen este crescut, apare riscul de dezvoltare a cheagurilor sanguine, ceea ce in timp, poate avea ca rezultat dezvoltarea afecţiunilor cardiovasculare.

Nivelurile scazute de fibrinogen scad capacitatea de coagulare a sangelui. La valori mai mici 100 mg/dl pot apărea sangerari spontane.

  Indicatii pentru determinarea fibrinogenului:

          - investigarea deficitului congenital sau dobandit al fibrinogenului (afibrinogenemie, hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie)

          - investigarea unei sangerari inexplicabile

          - stabilirea si monitorizarea tratamentului trombolitic

          - evaluarea CID

          - evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice cardiovasculare (IMA, AVC)

          - procese inflamatorii acute.

Conditii de recoltare:

Sistem de recoltare: - recoltare a jeun de sange venos in vacutainer cu citrat de Na ( vacutainer cu dop bleu).Se recolteaza sange venos atat cat permite vacuumul, cu respectarea proportionalitatii citrat de sodiu: sânge=1:9. Dupa recoltare, vacutainerul va fi rasturnat de cateva ori pentru a se asigura omogenizarea sangelui cu anticoagulantul si a evita astfel formarea de coaguli. Orice specimen care este recoltat in alte tipuri de vacutainere, care este coagulat sau hemolizat sau care nu respecta proportionalitatea sange : anticoagulant va fi respins de la testare.

Nota: Testele nu ar trebui să fie efectuate pe esantioane prelevate în decurs de 4 ore de la administrarea heparinei sau pe probe prelevate in timpul perfuziilor de heparina, intrucat heparina poate determina niveluri fals-scazute ale fibrinogenului.

Dupa recoltare: - proba de sange va fi centrifugată 10 minute la 2500 turatii, pentru separarea plasmei. Plasma astfel separata va fi stabila maxim 4 ore la temperatura camerei.

Metoda de determinare:- coagulometrică ( fibrinogen Clauss):

Coagularea plasmei diluate este obtinuta prin adaugarea de trombina. Timpul de coagulare in prezenta trombinei este invers proportionala cu concentratia de fibrinogen. Timpul de coagulare este masurat prin cronometrarea intervalului de timp scurs din momentul adaugarii trombinei la plasma, pana in momentul coagularii plasmei, moment care este detectat fotometric datorita modificarii turbiditatii plasmei.

Pentru a putea determina concentratia de fibrinogen se construieste o curba de calibrare a timpului de coagulare in functie de concentartia de fibrinogen. Pentru trasarea curbei de calibrare se utilizeaza un set de dilutii ale unei plasme de referinta cu concentartia cunoscuta de fibrinogen (plasma de calibrare). Concentratia de fibrinogen corespunzatoare probei unui pacient este determinata prin compararea timpului de coagulare obtinut pentru proba diluata 1/10 cu curba de calibrare.

Valori normale: 200-400 mg/dL

Valori critice <100mg/dL

La valori <50mg/dl pot aparea evenimente hemoragice după interventii chirurgicale traumatice.

Valorile >700mg/dl indica un risc crescut pentru aparitia bolilor coronariene şi cerebrovasculare.

Semnificatii clinice:

Cresteri:

- fibrinogenul, ca reactant de faza acuta: stari inflamatorii ( poliartrita reumatoida), cancere ( stomac, san, rinichi), traumatisme, arsuri, leziuni celulare ( interventii chirurgicale, infarct miocardic). Nivelul fibrinogenului revine la normal dupa raspunsul de faza acuta.

- stari inflamatorii cronice: afectiuni reumatismale cronice, colagenoze, boli autoimune. Nivelul fibrinogenului ramane crescut pe durate lungi de timp.

- ca raspuns compensator la pierderea de proteine (in special a albuminei) la pacientii cu sindrom nefrotic, mielom multiplu.

- in sarcina,  fibrinogenul este crescut în mod fiziologic

- medicamentoase: contraceptive orale, estrogeni, aspirina, chimioterapice.

Scaderi:

- prin cresterea consumului de fibrinogen: in CID si in reactiile de hiperfibrinoliza din cancere metastatice, leucemie acuta promielocitara, complicatii obstetricale (pre-eclampsie, eclampsie). Cand CID se suprapune peste raspunsul de faza acuta, fibringenul poate fi fals crescut.

- prin scaderea sintezei de fibrinogen: afecţiuni hepatice severe (ciroza hepatica, cancer hepatic), insuficienta cardiaca dreapta

- datorate terapiei trombolitice

- in disfibrinogenemia congenitala fibrinogenul coagulabil este scazut desi concentratia plasmatica a acestuia este normala

- la nou nascuti fibrinogenul poate fi scazut datorita imaturitatii sistemului hemostatic.