Hemoglobina glicozilata (HbA1c)

Hemoglobina glicozilata(HbA1c) reprezinta o fractiune a hemoglobinei (75-80% din HbA) care ne ofera informatii despre nivelul de glicare al proteinelor din organism. Glicozilarea se efectueaza in doua etape prin reacţii non-enzimatice, fiind dependenta de cantitatea de glucoza din sange. Niveluri normale de glucoza produc o cantitate normala de hemoglobina glicozilata.

Hemoglobina glicata (Hb A1c) reprezinta un test de evaluare si monitorizare pe termen lung al nivelului glicemic, intrucat ofera informatii asupra valorilor medii ale glicemiei in ultimele saptamani( 4-12 saptamani), fiind un criteriu de diagnostic al diabetului zaharat.

Exista doua tipuri principale de diabet:

HYPERLINK "http://www.accu-chek.ro/diabetul/diabetul-de-tip-1" \o "diabetul/diabetul-de-tip-1" Diabetul de tip 1 apare atunci cand sistemul imunitar distruge celulele beta din pancreas, cele care creeaza insulina. Ca urmare a acestui fapt, corpul produce foarte putina insulina sau deloc. Persoanele care au diabet de tip 1 trebuie sa isi administreze zilnic insulina. Diabetul de tip 1 este numit uneori diabet juvenil sau diabet insulino-dependent.

HYPERLINK "http://www.accu-chek.ro/diabetul/diabetul-de-tip-2" \o "diabetul/diabetul-de-tip-2" Diabetul de tip 2 apare atunci cand pancreasul nu secreta suficienta insulina sau cand corpul nu poate folosi corespunzator insulina pe care o creeaza. In final, pancreasul poate ajunge sa nu mai secrete deloc insulina. Diabetul de tip 2 poate afecta persoane de orice varsta. Atat la femei, cat si la barbati, cu cat excesul de greutate este mai mare, cu atat exista un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2.

Hemoglobina glicozilata are,de asemenea, un rol predictiv in ceea ce priveşte riscul complicatiilor diabetului: cetoacidoza, nefropatia, retinopatia.

Poate dicta metoda terapeutica cea mai eficienta in cazul diabetului zaharat: administrare de antidiabetice orale, insulina, transplant de celule β.

Indicatii pentru determinarea HbA1c:

1. diabet zaharat de tip I instabil, cu modificari mari ale glicemiei de la zi la zi;

2. diabetul copilului;

3. diabetul la care pragul renal al glucozei este anormal;

4. diabetul zaharat de tip II, la pacienti care si-au modificat recent dieta, stilul obisnuit de viata sau medicatia, astfel incat controlul lor metabolic pare mai bun decat este în realitate;

5. diabet gestaţional

Testul se execută la interval de :

• 3-4 luni la pacienti cu diabet zaharat tip I;

• 6 luni la pacienti cu diabet zaharat de tip II (exceptie: sarcina - control la 2 luni).

Conditii de recoltare:

Recoltarea se face dimineata pe nemancate.

Se recolteaza sange venos.

Recoltarea se face in vacutainer cu EDTA K3 atat cat permite vacuumul.

Prelucrare după recoltare:

Sangele total se hemolizeaza, folosind reactivul hemolizant. Hemolizatul proaspat este supus imediat testarii.

Metoda de masurare: - imunoturbidimetrica

Valori de referinta: 4.0 – 6.2%

Valori de alerta clinica - Hb A1c  > 8.1% corespunde unei glicemii medii > 200 mg/dL

Interpretarea rezultatelor:

Cresterea Hb A1c indica prezenta unei hiperglicemii în ultimele 2-3 luni;

-  valorile sunt crescute la persoanele cu diabet zaharat controlat deficitar sau nou diagnosticat;

- diabetul zaharat este controlat adecvat cand se obţin valori sub 7%;

- nivelul Hb A1c poate creste pană la 20% in cazul unui control glicemic deficitar.

Cresteri pot sa apara si in: anemie feripriva, splenectomie, alcool, intoxicatie cu Pb, hemoglobina carbamilată (la pacienti uremici).

Scaderea hemoglobinei glicozilate are loc treptat pe durata mai multor luni, pe masura ce hematiile cu hemoglobina normal glicozilata le inlocuiesc pe cele cu concentratii crescute. Scaderi pot fi întalnite in sarcina, pierderi cronice de sange, posttransfuzional, insuficienta renala cronica si in anemiile hemolitice (datorita scaderii duratei de viata a hematiilor).

La pacientii cu gamapatii monoclonale, in special de tip IgM (boala Waldenström) rezultatele obtinute pot fi uneori neconcludente.

Prezenta hemoglobinelor patologice interfera cu testul, astfel HbF şi HbH determina valori fals crescute, în timp ce HbS, C, E, D, G şi Lepore determina valori fals scazute.