Proteine urinare

In conditii normale, urina  contine doar  urme fine de proteine. Astfel, o treime din cantitatea de proteine urinare este data de albumina, restul fiind constituita din globuline plasmatice si glicoproteina Tamm-Horsfall secretata de celulele tubulare renale.

Prezenta unei cantitati crescute de proteine in urina poate fi un indicator important al disfunctiei renale. Exista si conditii fiziologice precum si alte conditii patologice (afectiuni non-renale) care pot asocia proteinurie. De asemenea, exista si unele afectiuni renale in care proteinuria este absenta.

O proteinurie usoara poata sa apara si la alcoolici, insa dispare odata cu dezintoxicarea alcoolica.

Recomandari pentru determinarea proteinelor urinare:

- identificarea unor disfunctii renale, hepatice si metabolice.

Conditii de recoltare :

urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata;

se masoara intreaga cantitate, se retine un esantion  intr-un  pahar de plastic (100 ml) de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2–8^ºC pana in momentul lucrului.

Metoda de masurare – fotometrica.

Valori crescute :

Proteinuria tranzitorie (fara leziune renala) in :

- stari infectioase, stari febrile

- insuficienta cardiaca

- edem acut pulmonar

Proteinurie intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan in timpul noptii) in :

Conditii de efort sau oboseala

Postura (proteinurie ortostatica)

Proteinurie permanenta (asociata cu leziune renala) in :

glomerulonefrite acute sau cronice

sindrom nefrotic

infarcte renale

tromboza de vena renala

afectiuni localizate ale rinichiului, tumori, tuberculoza.

Proteinuria mai poate apare in urmatoarele situatii: - emotii, frig, vaccinari, stari alergice; - dupa consumul de medicamente in timpul sarcinii; - hipotensiune arteriala, hipertensiune arteriala; - diabetul zaharat; - disproteinemii: mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenström, boala Hodgkin, carcinoame viscerale; - intoxicatii cu substante minerale sau organice; - false proteinurii: proteine din caile genitale care ajung in urina in timpul mictiunii.

Interferente

Factori de influenta: Factori care cresc proteinuria: - exercitiile fizice; - convulsiile; - stresul emotional sever; - expunerea la temperaturi foarte scazute; - premenstrual; - sarcina, imediat postpartum;

Factori de interferenta: Falsa crestere a proteinuriei este determinata de: - prezenta hemoglobinei (hematuria); - infectii; - secretii vaginale; - menstra; - mucus; - ejaculare; - pH alcalin; - urina foarte concentrata; - contaminare cu antiseptice (clorhexidina). Falsa scadere a proteinuriei este determinata de: - adsorbtia pe peretii recipientelor de colectare; - urina foarte diluata. Medicamentele pot sa determine false cresteri (fenazopiridine) sau scaderi.